Certificarea firmelor de proiectare este anticoncurențială

Teoretic, certificarea firmelor de proiectare ar trebui să fie o idee bună. Nu va mai proiecta oricine, orice. Dar acest avantaj este doar teoretic.
Orice încercare de clasificare a „operatorilor” economici și de limitare a accesului pe piața unor anumite tipuri de proiecte este neconcurențială.
Va impacta puternic piața de proiectare, limitând drastic ofertanții pentru proiectele mari, excluzând alte firme mici, ducând la prețuri și costuri mai mari, fără a oferi o garanție reală privind calitatea serviciilro oferite populației și mediului economic.

Ce este Certificarea firmelor de proiectare?

Certificarea așa zișilor operatori economici, așa cum apare acum, în schița preliminară a proiectului de Hotărâre de Guvern, poate fi făcută doar după următoarele criterii:

  • Calificarea personalului – arhitecți, ingineri etc
  • Dotarea materială (calculatoare, softuri șamd)
  • Situația financiară (cifră de afaceri, profit etc)
  • Nivelul asigurării profesionale
  • Experiența profesională (contracte de derulate având anumite valori, funcțiuni etc).

Proiectul propune o certificare „de bază” și o certificare „calitativă”.

Cele două tipuri de certificări presupun anumite condiții de certificare pe care „operatorii economici” trebuie să le îndeplinească pentru a avea dreptul să contracteze proiecte având un grad de importanță mai mare. Aceste lucrări s-ar departaja după două criterii:

  1. Lucrări de importanță redusă
  2. Lucrări cu risc:
    1. lucrări cu risc;
    1. funcțiuni cu risc;
    1. amplasamente cu risc;
    1. finanțare cu risc (fonduri publice);

Certificarea operatorilor (firme, birouri de proiectare), coroborată cu clasificarea lucrărilor înseamnă că firmele vor avea restricții la accesarea contractelor de proiectare, altele decât celor corespondente certificării nivelului lor de calitate.

Aceasta înseamnă, de exemplu, că pentru a accesa lucrări noi, mai complexe, mai complicate, un operator întâi va trebui să se certifice în clasa superioară, apoi să acceadă la lucrări noi.

Modul actual de lucru este următorul:

În piața privată, o firmă de proiectare, indiferent de experiență și de mărime, are oportunitatea de a oferta lucrări mai mari. De exemplu, o firmă care a făcut aproape exclusiv proiecte de case, poate încheia un contract de proiectare pentru un bloc de apartamente, sau o clădire de birouri.

Ca urmare a acestui contract, firma se dezvoltă:

  • angajează alți oameni
  • subcontractează părți din proiect
  • consultă colegi cu experiență relevantă pe noul tip de lucrări
  • studiază normativele relevante, legislație etc

Beneficiul principal este că atât firma, cât și cei care lucrează în firmă și colaboratorii externi sau interni acumulează experiență relevantă, accede resurse pentru dezvoltare (calculatoare, softuri etc). Și mai important este că o primă lucrare mai mare devine o rampă de lansare petru a accede la proiecte și mai complexe, mai grele, mai bine plătite.

Clienții beneficiază de o echipă de proiectare entuziastă, care va tratat cu foarte multă atenție atât proiectul, cât și relația cu acesta.

Este un cerc virtuos.

Nivelul calității este dependent de sistemele de control al calității prevăzute de Legea 10/1995.

Adevăratul motor al calității nu este însă legislația, ci competiția cu multe alte firme care-și doresc proiectul în cauză. Diferențierea în piață se face nu doar prin preț, ci și prin calitatea serviciilor și al „produsului”, în cazul nostru nu doar proiectul, ci clădirea.

De ce Certificarea firmelor de proiectare este anticoncurențială

Teoretic, certificarea firmelor de proiectare ar trebui să fie o idee bună. Nu va mai proiecta oricine, orice. Dar acest avantaj este doar teoretic, deoarece:

1. Calificarea personalului – arhitecți, ingineri etc:

  • Nu pot fi excluse, din certificarea pentru proiectare, de exemplu, firmele deținute de constructori, sau de nespecialiști. Aceste firme pot funcționa foarte bine cu personal angajat, iar acest personal poate fi calibrat după numărul, tipul , importanța și dificultatea proiectelor în lucru.
  • Nu poate fi un criteriu. Importantă este asigurarea cu personalul necesar desfășurării unui anumit proiect, adică arhitecți, ingineri de structuri, ingineri de instalații. În mod normal, puține firme au toate specialitățile „in house”. Când mai este nevoie de 1-2-3 arhitecți, aceștia pot fi angajați sau contractați per proiect prin contracte între firme. Există un număr mare de arhitecți buni și foarte buni, cu experiență șamd care lucrează practic independent.
  • Legea 184, de exemplu, prevede obligația firmelor de a avea măcar un angajat arhitect, pentru a face proiecte de arhitectură. Cum în cazul firmelor cu 2-3 specialități (arhitectură și structuri, sau chiar și instalații), acționarii pot fi și ingineri, nu se poate impune un acționariat constituit majoritar din arhitecți.
  • Pentru proiecte de restaurare, de exemplu, o echipă de proiectare poate contracta, punctual, un specialist atestat MCC. Acesta nu trebuie să fie nici acționar, nici angajat, fie temporar sau permanent.Foarte multe proiecte sunt făcute acum prin colaborarea a 2-3 firme de proiectare.Pentru programele speciale (spitale, de exemplu), orice firmă de proiectare poate contracta un arhitect sau inginer cu experiență în domeniu, fie ca membru în echipa de proiectare, fie consultant.
  • Orice încercare de restricționare a accesului la lucrări de un anumit nivel sau complexitate este neconcurențială.

2. Dotarea materială (calculatoare, softuri șamd):

  • Un calculator costă câteva sute de euro. Nu este nici ceva neobișnuit ca și angajații să-și folosească propriile laptop-uri.
  • Softurile necesare proiectării pot fi închiriate strict pe perioada derulării proiectului. Acest lucru este valabil atât pentru soluțiile CAD, cât și pentru soluțiile BIM.
  • Spațiul necesar desfășurării activității poate fi, de asemenea, mărit și modificat după nevoi. Există numeroase firme care închiriază posturi de lucru, așa zisele share-office. Orice firmă poate accede la un spațiu suplimentar, chiar și de pe o zi pe alta.
  • Orice încercare de a restricționa accesul la lucrări mai complexe, sau mai mari este neconcurențială.

3. Situația financiară (cifră de afaceri, profit și pierderi etc):

  • Situația financiară este nerelevantă. Ea fluctuează, adesea, după cum fluctuează și piața. Restricția, de exemplu, a firmelor în insolvență, sau având datorii este neavenită. Firmele insolvente pot desfășura activități comerciale. Ele se află, de fapt, sub o administrare specială. Adevărul este că un proiect mai mare este adesea exact ceea ce este necesar pentru a se redresa dpdv financiar. O firmă în insolvență marchează toate documentele emise cu o atenționare privind situația în care se află.
  • Situația financiară este relevantă doar în cazul achizițiilor publice, unde o condiție, de bun simț, prevede ca firmele care acced la contracte publice să aibă taxele și impozitele plătite la zi. Dar acest lucru se verifică la înscrierea pe SEAP.
  • Măcar datorită faptului că oricând se poate înființa un start-up, situația financiară este irelevantă pentru restrângerea accesului unui „operator” pe piață. 

4. Nivelul asigurării profesionale

  • În condițiile în care o firmă are proiecte de un anumit nivel de complexitate, importanță și valoare, riscul care trebuie asigurat profesional este foarte mic. Firma nu are nevoie de o asigurare profesională prea complicată.
  • În cazul proiectelor pentru lucrări mai mari, tot mai des, clienții privați, cu precădere cei corporate, solicită asigurări de 100.000, 500.000, 1.000.000 Euro.
  • Asigurările încheiate de OAR București pentru arhitecții filialei (2000-3000 arhitecți), au prime de asigurare tot mai mici de la an la an, deși plafonul de despăgubire a crescut. OARB cheltuie aproximativ 10.000 Euro pe an

5. Experiența profesională (contracte de derulate având anumite valori, funcțiuni etc)

  • Oricând, oricine, poate înființa o nouă firmă. Aceasta nu are nici istoric, nici „experiență profesională”
  • Nivelul de management este, de asemenea, irelevant. În condițiile în care cele mai multe firme au 2-3 angajați, nu se pune problema de un sistem de management prea complicat.
  • În lumea civilizată, arhitecții tineri se lansează participând la concursuri de arhitectură importante. Câștigând concursuri, promovând soluții îndrăznețe, arhitectura avansează, clienții viitori găsesc confirmarea competenței în lipsa experienței.

Importanța concurenței libere

Libera concurență este esențială pentru a asigura progresul arhitecturii.

Sistemul limitării dreptului de a intra pe o piață este o practică ce ține de evul mediu, când breslele se protejau de accesul competitorilor nedoriți.

Uniunea Europeană este construită pe patru principii. Acestea sunt libertatea de mișcare a persoanelor (forța de muncă), a mărfurilor, a serviciilor și a capitalului.

Concurența liberă, acerbă, are două rezultate:

  1. Stabilirea unui nivel de prețuri care echilibrează cererea și oferta.
  2. Creșterea calității produselor și serviciilor.

De fapt, este simplu. Abundența ofertei duce la scăderea prețurilor, în timp ce calitatea tot mai ridicată a ofertei îndepărtează din piață jucătorii care scad prețurile în detrimentul calității.

Dar după cum vom vedea împreună, certificarea firmelor nu este un zălog de calitate. Calitatea este și poate fi controlată odată prin piață, în al doilea rând prin urmărirea respectării unor exigențe de proiectare nu doar în faza de proiect, ci și la construcția finalizată și recepționată.

Citește și EFECTELE NEGATIVE PRIVIND CERTIFICAREA FIRMELOR DE PROIECTARE

Citește și: Concurența

Semnează și tu:

Petiție Online pentru oprirea acestei măsuri!

https://www.petitieonline.com/signatures.php?tunnus=respingerea_proiectului_legislativ_de_certificare_a_operatorilor_economici_care_desfasoara_activiti_de_proiectare_dup_criterii_tehnico-economice

1 thought on “Certificarea firmelor de proiectare este anticoncurențială

  1. De acord cu punctele de vedere exprimate.
    Se arata pe undeva ca au fost consultati factori din domeniu.Dar acestia sint niste institutii in care activeaza oameni de diferite profesii si pregatiri profesionale, care poate nu cunosc problematica activitatii din proiectare si constructii si bugetari fiind impartasesc un punct de vedere trasat pe linie ierarhica de conducere sau de partid politic. Deci poate sa primeze interesul sau incompetenta.
    Pe de alta parte se spune ca au fost consultate diverse asociatii sau organizatii neguvernamentale.Tin sa atrag atentia ca si aici factorul subiectiv influenteaza punctele lor de vedere.
    De asemenea se observa o tenta pronuntata de discriminare privind accesul firmelor pe piata introducind criterii asupra situatiei financiare,asupra unor dotari materiale deosebite, experiente profesionale etc.
    Dar pe noi cine ne-a intrebat pentru a exprima si noi un punct de vedere asupra unui act legislativ care ne priveste direct?
    S-a auzit de o dezbatere publica? S-a auzit de transparenta? Unde sint punctele de vedere ale OAR, UAR, AISC si altii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *